Visul alb

Visul alb
Capitolul I

Eram intr-o stare de transa…euforie sau chiar nebunie. Langa mine se afla o seringa goala si pe mana aveam urme proaspete de intepaturi. Morfina foarte greu procurata se raspandise imediat in sange. In mintea mea bolnava se aratau tot felul de rupturi…imagini cu ultimele ei momente,sau mai bine spus cu ultimele mele momente. Nu eram prea mandru de ceea ce faceam , viata mea era un fel de vis urat si drogurile au reprezentat un fel de scapare pentru mine. Sunt anti-social,urasc oamenii, in prezenta lor capat un fel de timiditate si nu imi gasesc cuvintele. Nu am de ce sa ii iubesc, familia mea probabil se bucura ca am plecat. Tata mi-a spus ca l-am facut de ras, el dorea sa urmez stupida traditie de familie si sa devin avocat de succes probabil. De la moartea ei nu mai am un scop concis in viata, poate ar trebui sa mor.M-am tarat pana la baie si mi-am dat cu apa pe fata, nu ajuta cu mult dar ma tinea treaz. Alta zi hilara,identica cu cele precedente.Eram o umbra a ceea ce am fost inainte pentru ca odata cu ea am plecat si eu.
Sunt trezit din starea mea de visare de un ciocanit strident la usa. M-am ridicat lenes si aproape m-am impiedicat de prag. Am deschis usa, Keitlin a intrat repede cercetandu-mi fata cu atentie
-Iar?? De ce ma torturezi asa? Ti-am spus sa incerci sa iti raresti dozele..poate scapi definitiv
-Poate nu vreau sa scap…astea spun eu aratand spre sticluta ce continea un lichid galben asemanator uleiului, sunt singurele lucruri care imi mai fac viata suportabila.
-Ea nu ar fi fericita daca te-ar vedea asa. Nervi se vedeau clar pe fata ei gingasa, parul negru era impletit in doua codite lucru care ii dadea un aer tineresc,pueril si naiv. Ochii caprui erau fascinanti si aveau mici reflexe rosiatice. Inalta si supla, cu trasaturi fine si feminine,cu o minte sclipitoare chiar…imi era dor de vremea cand eram in stare sa discut cu ea la acelas nivel despre diverese idei. Stupefiantele imi intunecasera mintea…imi amintesc de vechiul EU foarte vag…parca as privi totul de dupa un geam opac.
-Daca veri putem sa mergem prin parc sau oriunde,poate te scot din depresia ta permanenta.
-Imi pare rau dar nu ma simt in stare de nimic acum…as prefera sa stau aici,poate maine. I-am privit fata trista pana a iesit din apartament. Probabil acum plangea pe infundate, ea chiar tinea la mine, am auzit usa deschizandu-se iar..Kat a intrat in camera si s-a ajezat pe canapea langa mine fara sa scoata un cuvant. Stateam intinsi si eu aproape am indraznit sa o imbratisez. Ma gandeam ca tradez intr-un fel memoria EI...mi-am retras mana ca ars si am simtit cum prietena mea suspina....iar am reusit sa dezamagesc pe cineva..devin din ce in ce mai bun la asta


deci cam asa arata seth personajul principal...chiar nu am putut sa mi-l imaginez alt fel...nu e vina mea ca ian somerhalder e asa de superb:|

Uploaded with ImageShack.us

Well sys se pare ca sunt prima. Un capitol scurt dar destul de bun. Ai descris frumos sentimentele lui si mi-a placut dialogul cu fata. Pot sa spun ca in mare, ai reusit sa ne introduci in lumea lui si sa ne faci sa vedem cum este cu adevarat. Totusi, parca puteai descrie mai mult gandurile si sentimentele lui, dar banuiecs ca acest capitol este mai mult unul prezentativ si ne arata ce simte"in mare"Sunt sigura ca vei intra uh in mai multe amanunte. In fine...mi-a placut mult inchieierea si te felicit! Este un capitol reusit si dupa parerea mea, foarte frumos.

asta a fost un fel de introducere ..sa va obisnuiesc cu sentimentele si modul de gandire si actionare al personajului...adevaratul next vine in weekend

Pentru inceput e ok. Personajul in sine imi place. Felul cum a ajuns. Mi-as dori daca ne-ai putea detalia mai mult, si cum a fost el inainte. acea perioad fericita a vietii lui cand ea traia.
In rest, te descurci de minune, se vede ca ai un vocabular bine ales. Sper sa pui continuarea cat ma curand, caci pana acum mi se pare interesant. Mi-ar fi placut o lectura lunga( si asa nu prea am ce face la ora asta).

Capitolul 2
Pe vremea cand te cunosteam...sau nu te cunosteam ci doar incercam sa ma apropii de tine prin miscari mici si sigure, ca orice alt elev de la East High School eram fascinant de frumusetea ta misterioasa. Aveai pielea palida si ochii profunzi, intunecati si parul tau avea o nuanta placuta maslinie. Incercam sa imi imaginez cum ar fi fost sa te am,sa te ating si sa iti explorez fiecare parte a sufletului dar pentru toata lumea erai ca dupa un geam impenetrabil. Eu eram un visator,genul de om care ar fugi in lume doar cu chitara sa si ar fi pregatit sa renunte la tot. Pe atunci,ca si acum,nu aveam la ce renunta. Stateam in gazda la periferia orasului intr-o veche casa in stil victorian cu pardosea care scartaia si robinete care picurau, dar eu ma simteam bine acolo pentru ca era ca un fel de mic univers paralel. Locuiam impreuna cu mrs Flowers ,o doamna invarsta cu privire blanda si multe pisici. Era noiembrie cand te-am cunoscut prima data.Imi amintesc parca a fost ieri.
Tu erai intr-o geaca de piele neagra, inconjurata de o multime de oameni care roiau ca albinele in jurul tau. Te-am privit intens pana ti-ai dat seama si ai schitat o expresie mirata. Inca e un mister pentru mine de ce...a da am uitat sa mentionez ca faceam parte din clase sociale diferitie,eu eram tipul ratat din liceu,inconjurat de prietenii lui ciudati si tu erai fata draguta si populara pe care toata lumea o dorea ca prietena. Unele fete si-ar fi dat o mana sa stea cu tine la masa de pranz si sa le bagi in seama macar cu o vorba. Daca scoala ar fi putut avea o regina tu ai fi fost aceea si eu eram umilul tau servitor ca un fel de sclav al iubirii tale. Ora de istorie. Iti aruncam iarasi priviri pe furisi...probabil iti imaginai ca eram cine stie ce ciudat obsedat si intr-un fel aveai dreptate.Eram categoric intoxicat de prezenta ta si totusi dependent. Cu toate ca nu te cunosteam si chiar nu aveam nici o idee despre felul tau de a fi probabil existenta mea ar fi fost imposiblia fara a ta. Nu cred ca am fost niciodata indragostit pana atunci...am avut mici idile de o vara si relatii banale cand am ajuns sa ma plictisesc de fata sau sa nu mai avem un subiect comun de discutie. Am petrecut atat de mult timp aberand cu gratie despre fericitul meu viitor alaturi de EA in cat nu am realizat cat de repede a trecut ora. Am auzit clopotelul ca prin vis si m-am ridicat imediat din banca luand neglijent caietele ...grabit am inaintat spre usa dar am simtit deodata o lovitura in piept, am privit in jos si am intalnit ochii ei negri privindu-ma fix
-Imi pare rau,spunea ea cu un glas tremurand, pur si simplu nu am realizat pe unde merg sunt cam aiurita. Un zambet urias mi s-a asternut pe fata..se pare ca azi e ziua mea norocoasa...spirit superior sau dumnezeu sau ce ai fi tu acolo sus iti multumesc ca i-ai dat doua picioare stangi!
- Nu e nimic, te pot ajuta cu ceva?
- Totul e in regula, cand a spus asta am observat putina rosata in obrajii ei palizi si din nou am incercat sa vad in spatele acelui gest. Un gand nebun mi-a trecut prin minte,poate exista o sansa de 1 la un milion sa ma placa? nuuuuuu nu are cum,probabil am innebunit eu si am naluciri . Ne mai vedem zice ea plecand spre iesire. Inca nu puteam constientiza cele intamplate inainte. EA se ciocnise de mine si chiar a rosit in obraji vorbind cu mine..eram fericit in sfarsit eram chiar fericit!

deci numele fetei e Helen si cam asa mi-am imaginat-o

Uploaded with ImageShack.us

Foarte frumos capitolul. Imi place foarte mult cum ai descris si cum ai continuat povestea. Sunt curioasa cum va decurge totul deoarece pentru inceput e destul de inetersant. Chiar daca cap e scurt mie mi-a placut ff mult. Scrii foarte bine sys. Astep nextu: x

as vrea sa o rog pe sabi sa imi inchida ficul sau sa il trimita la arrhiva pt ca observ ca nimanui nu-i place
o sa ma apuc sa scriu altul cu vampire diaries care sper sa aiba mai multa priza la public pt ca vreau ca munca mea sa fie criticata sau apreciata:)

Mie imi place ! Capitolele sunt scurte, dar captezi foarte bine totul. Ideea mi se pare originala din toate punctele de vedere. E interesant...pacat ca nu va fi continuat...