Just a dream by Kyaku&Smile:)

I.Pasind spre perfectiune


Fericirea se revarsa in jurul ei, formand o aura aproape stralucitoare. Obtinuse in sfarsit ce isi dorise cu atata ardoare, desi, trebuise sa aiba o multime de discutii in contradictoriu cu parintii ei. Castigase datorita ajutorului matusii Martha, care fusese un adevarat dar divin si datorita puterii ei de convingere.
De mica fusese ambitioasa, obtinand tot ce isi dorea si planificandu-si viata clipa de clipa. Trebuia sa fie prima din clasa, sa ajunga la un liceu prestigios, sa aiba prietene populare, o masina grozava si un iubit de invidiat.
Surprinzator, dar toate acestea ii reusisera, mai ales datorita ambitiei si a calmului ei permanent. Poate ca multi ar considera-o increzuta, dar traia cu impresia ca lumea e a ei si ca pana si Dumnezeu o adora.
Mereu o favorizase soarta, mereu obtinuse ce isi dorise, mai devreme sau mai tarziu. De multe ori avea impresia ca daca si-ar dori o multime de alte lucruri, cu putin efort si mult noroc, le-ar fi obtinut. Dar tot ce isi dorea era o viata perfecta.
Din clipa in care luase decizia aceea absolut spontana, nu se indoise niciodata de reusita ei si toata lumea realizase ca nu o mai puteau intoarce de pe aceasta cale. Daca ii intra ceva in cap, nimeni nu ii mai putea schimba gandirea.
Ca dovada, acum, se afla in masina, conducand spre biserica, la doua saptamani de la majoratul ei. Avea langa ea o cutie cu scrisori, ceva imprumutat, ceva albastru si sase penny intr-un pantof.
De cand il vazuse pe Mark, realizase ca el era cel care ii va oferi o viata retrasa si perfecta. Niciodata nu se indoise de el. Poate pentru ca mereu avusese un anume fler cu care lua decizii. Pana acum, niciodata ideile si hotararile ei nu dadusera gres, poate si pentru ca,desi parea ca le ia absolut impulsiv, se gandea destul de mult la ele.
Acum, se afla la doua ore distanta de viata pe care o pictase cu ajutorul imaginatiei, pe tabloul mintii. Era una scoasa din cartile cu povesti, si totusi, atat de reala pentru ea.
Opri in fata bisericii, iesind gratioasa din masina si aranjandu-si rochia. Facuse totul de una singura, de la organizarea momentului, pana la accesoriile ei si a domnisoarelor de onoare. Chiar daca nu venea multa lume, dorea ca totul sa fie perfect. Poate ca avea o mica obsesie legata de acest cuvant, dar el fusese centrul intregii ei vieti. Si nu avea de gand sa il schimbe. In fond, daca totul ii iesea asa si avea succes, de ce sa strice totul?
Cand usile bisericii se deschisera larg, isi lasa voalul pe fata, incercand sa isi ascunda lacrimile. Pur si simplu nu putea sa creada.
Inainta, sigura pe ea, adresandu-i lui Mark cel mai fermecator zambet din cate existau. Ii venea sa faca piruete, sa rada, sa planga de fericire.In schimb, continua sa paseasca pe covorul rosu, ca o regina in propriul ei univers, acompaniata de melodia pe care o auzise in visurile ei atat de des.
Cand ajunse langa preot, se intoarse incet spre Mark, apoi privi usa bisericii si zambi multumita.
Triumfase! Radia de bucurie in exterior, era in culmea extazului, cu toate acestea un sentiment de superioritate inflorise din nou interior. Acum el va deveni al ei, va fi invidiata de toti. Perfectiunea vietii ei va atinge noi granite cu mult superioare, odata cu incheierea acestui legamant. Isi exterioriza prin acel zambet deplina satisfactie a reusitei sale. Simtea cum privirile tuturor sunt atintite catre ea, precum supusii isi admira zeita. Arunca o scurta privire printre invitati. Nimeni nu ii putea etala frumusetea!
In tot acest timp el o privea doritor. Se simtea atras intr-un mod inexplicabil de fiinta ei. Ceea ce vedea in ea, nu era doar acest ambalaj, trupul perfect sculptat cu o meticulozitate aparte. La fiecare atingere pulsul ii crestea, glasul ei ii incanta auzul, era atat de... perfecta. In toate privintile.
Ochii nu ii oboseau sa o admire, in timp ce astepta ca pactul sa fie facut.
Viata ei perfecta i se picta in fata ochilor si ea stia ca reusise. Pentru o clipa, fusese sigura ca Lumea fusese creata pentru ea.