Dragostea nu are vârstă [Naruto]

Disclaimer: Nu deţin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/ întâmplări.


Capitolul 1


Întunericul innecacios pune stăpânire pe străzile capitalei Nipone. Doar câţiva oameni ce probabil că stătuseră până târziu la serviciu îndrăzneau să perturbe liniştea ce se lăsase odata cu căderea serii. Stelele se ivesc pe cer şi înconjoară Luna ce tronează mândră pe bolta cerească.
La etajul zece, într-o cameră de hotel stau eu şi privesc fascinată micile steluţe ce luminează cerul întunecat. Las un oftat să-mi scape printre buze şi îmi închid ochii de un verde crud. Fiind afundată în gânduri, tresar atunci când telefonul meu începe să vibreze. Mă ridic leneşă de pe pervaz şi iau în mână micul obiect gălăgios. Nu mai privesc ecranul şi răspund plictisită.
-Sakura! De câte ori ţi-am spus să nu-ţi mai închizi telefonul? Ai terminat ultimele două capitole, aşa cum mi-ai promis?
Îmi dau ochii peste cap şi înjur în gând că nu mă uitasem cine mă apela.
-Bună şi ţie Javier! Da, le-am terminat aşa că nu-ţi mai face atâtea griji, ştiu ce am de făcut! spun cu o voce plictisită deoarece mereu mă dădăcea ca pe un copil. Bine, recunosc că sunt cam împrăştiată. . .
După ce îmi spune că mâine, pe la prânz trebuie să duc cartea la editură, îl salut şi închid.
Îmi doresc să mă întorc la geam pentru a continua activitatea din care fusesem întreruptă, dar simt cum oboseala pune stăpânire pe corpul meu aşa că îmi fac un duş scurt şi mă bag în pat.
" Mâine va fi o zi lungă" îmi spun după care închid ochii căzând în lumea minunată a viselor.

* * *

Deschid încet ochii şi privesc buimacă în jurul meu. Locul în care mă aflu, este o cameră mare, - prea mare pentru gusturile mele- culorile predominante fiind albastrul şi albul. În partea dreaptă a patului de două persoane se află un dulap din lemn de cireş, uşa fiind acoperită de o oglindă, iar în partea stânga biroul din acelaşi material pe care e aşezat laptopul meu şi o fereastră mare prin care soarele pătrunde făcându-mă să-mi închid ochii.

Mă ridic leneşă din pat şi intru în baie. Aceasta are culoarea albastră asemenea cerului senin. Îmi dau cu puţină apa pe faţă după care îmi ridic privirea spre oglindă. Cea care mă priveşte înapoi nu-mi place deloc. Părul îmi e încâlcit, ochii roşii, iar cearcănele de sub ei te făceau să crezi că nu am dormit toată noaptea, dar defapt era invers. Nu am mai avut un somn atât de liniştit de mult timp.
Intru în dormitor şi deschid dulapul. Privesc câteva clipe nehotărâtă după care îmi iau un costum alb format dintr-un sacou simplu, o cămaşa cu mâneci scurte şi cu un decolteu discret şi o fustă ce îmi ajunge până puţin mai sus de genunchi. Aşez hainele pe pat după care mă piaptăn şi mă machiez discret. Doar cu rimel, creion dermatograf negru şi cu glossul meu preferat cu aromă de căpşuni. Mă îmbrac şi după ce mă privesc puţin în oglindă, îmi iau geanta neagră, o servietă în care aveam cartea scoasă la imprimanta şi mă încalţ cu o pereche de pantofi de aceaşi culoare cu geanta ce aveau un toc micuţ. Ies din cameră înaintând pe holuri. Nu mă grăbesc având în vedere că e ora zece şi jumătate. Am de gând să mănânc ceva înainte. Chem liftul, cât timp îl aştept mă rezem de peretele din spatele meu căscând. În sfârşit am terminat cartea. Pot să iau o mică pauză. Până acum am scris zile şi nopţi la rând. Eram presată de timp şi ştiam că trebuie să o termin repede, aşa că în două săptămâni a fost gata.
" Record personal, pot spune!"
Un zâmbet îmi apare în colţul gurii şi întru în ascensorul ce tocmai venise. În mai puţin de un minut ajung la parter. Mă duc la recepţie, îmi las cheile şi îi spun fetei de acolo că voi lipsi până diseară. Roşcata aprobă, iar eu ies din clădire. Odată ajunsă afară, aerul rece îmi făcu corpul să tremure involuntar. Chiar dacă e luna Iulie, astăzi e frig şi se pare că avea să plouă.
Mă îndrept grăbită spre un taxi şi îi fac cu mâna. Automobilul se opreşte lângă mine. Înainte să întru, mă uit la ceas. E unsprezece. Oftez şi îl salut pe şofer în timp ce mă aşez pe bancheta din spate. Îi spun unde să mă ducă după care privesc pe geam. Nu mai am timp să mănânc deoarece până la locul stabilit făceam o jumatate de ora.

* * *

-Sakuraa! Cât mă bucur să te văd! Îmi spune un bărbat înalt, cu părul brunet şi ochii căprui în timp ce se apropie de mine imbratisandu-mă strâns.
-Şi eu Javier, şi eu! spun zâmbind după ce mă eliberează din strânsoare.
Îl urmez până în biroul sau pentru a-i da cartea. Ajunşi acolo, mă aşez pe scaun şi scot dosarul din servietă. Îl pun pe masă după care mă ridic să plec.
-Hei, stai! Nu vrei să luăm masă împreună? Nu de alta da` nu am mâncat nimic azi!
Dau negativ din cap şi îi mulţumesc după care ies. Am de gând să-l sun pe Shin să vină cu mine. Îmi e dor de el!

Ploaia începuse de ceva timp. Oftez şi vreau să ies din clădire pentru a-mi căuta un taxi, dar o maşină oprii în faţa mea,iar cel dinăuntru îmi deschise portiera.
Intru în autovehicul unde un bărbat înalt, cu părul blond şi ochii de un verde pătrunzător mă privea fericit. Se apropie încet de mine, buzele noastre contopindu-se într-un sărut. Tremur involuntar dupa care îmi pun mâinile în jurul gâtului sau şi îmi întredeschid buzele. Acesta profitând de ocazie îşi introduce limba în gura mea ce începe să se dueleze cu a mea. Mii de fiori îmi străbat corpul. Chiar şi după atâta timp săruturile sale mă inebuneau şi nu doream să se termine niciodată. Ma simteam de parca mii de fluturi erau in stomacul meu. Când simt că nu mai am aer, mă depărtez cu părere de rău de el şi îl privesc zâmbitoare.
El e Shinsuke, iubitul meu. Suntem împreună de mai bine de doi ani. Peste două luni, chiar de ziua mea se împlinesc trei ani de când sunt cu el. Îl iubesc şi sunt sigură că şi el are aceleaşi sentimente faţă de mine. Nu mi-aş putea imagina viaţa departe de el.
-Iubire, mi-a fost dor de tine! Nu ai mai dat semne de viaţă de câteva zile. îmi spune în timp ce porneşte autovehiculul.
Îi zâmbesc şi îl mângâi uşor pe obraz.
-Acum mă ai doar pentru tine. Am terminat cartea. spun şi observ că pe faţă i-a apărut un zâmbet satisfăcut însă fiind atent la drum.
Am continuat să-i povestesc ce făcusem în ultimele zile, acesta nezicand nimic, doar rânjind din când în când.
După douăzeci de minute oprim în faţa unei vile. Culoarea acesteia e albă, iar uşiile şi geamurile sunt maro.
Barbatul ieşi din maşină venind pe partea mea. Deschide uşa şi îmi pune o umbrelă deasupra capului. Intrăm grăbiţi în casă şi ne lăsăm hainele pe cuierul din hol. Intrăm în sufragerie.
Eu mă aşez pe canapea, iar Shin intră în bucătărie. Totul fusese aranjat cu gust de mama băiatului ce e designer interior. Mobilierul negru contrasta al naibii de bine cu pereţii albi. În mijlocul camerei e aşezată o măsuţă de aceaşi nuantă cu mobila, iar la câţiva metrii de ea, lipit de perete e televizorul cu plasmă.
În jurul măsuţei sunt două canapele şi două fotolii. Nu mai apuc să mai analizez încăperea deoarece două braţe puternice mă prind de talie şi nişte buze fine îmi săruta pielea gâtului. Scot un geamăt înfundat întorcăndu-mi privirea spre blond. Acesta mă ia în braţe urcând treptele până în camera sa. Mă întinde pe pat şi face şi el acelaşi lucru. Mă apropii de el sărutându-l scurt după care mă ghemui în braţele sale închizând ochii. Acesta si încolaceste mâinile in jurul trupului meu mangaindu-mi părul roz şi lung până la jumătatea spatelui.

Într-un final adorm cu capul pe pieptul băiatului. Mă simţeam împlinită, pe plan sentimental, dar şi profesional. Ce mi-aş mai putea dorii?

Well...uite ca trec si eu pe aici si se pare ca sunt prima. Ce pot sa spun...un fic reusit. Nu ai descris foarte mult, dar intr-un fel, propozitiile scurte si concise mi-au placut. Actiunea nu a fost grabita, dar totusi incearca sa mai pui pe ici colo mai multe descriere, desi, repet, nu a fost deranjant nici asa. Totusi, partea cu Janvier mi se pare cam prea scurta.Sunt chiar curioasa ce se va intampla ma ales datorita titlului. Astept cu nerabdare nextul pt ca este un inceput promittor si interesant.

Buna.

Diferit nu inseamna intotdeauna ceva bun sau ceva rau... in functie de caz.

Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar in anumite fraze ne cam tai macaroana.

Incearca sa nu mai treci brusc de la o propozitie la alta sau de la un gand la nararea. Da foarte urat.

" Mâine va fi o zi lungă" îmi spun după care închid ochii căzând în lumea minunată a viselor. " - tie iti suna frumos? Incearca sa citesti cu voce tare.... Parerea mea este ca puteai sa dezvolti putin : " Maine va fi o zi lunga " , imi spun eu cu o oarecare temere/ tristeze/ bucurie, lasand apoi visele sa ia locul gandurilor, purtandu-ma in acea minunata lume, unde tot ce imi doresc se implineste "........ Sau ma rog.. ceva de genul asta trebuia sa faci... dezvolta putin.

Ce intelegi tu din asta???? "Părul îmi e încâlcit, ochii roşii, iar cearcănele de sub ei te făceau să crezi că nu am dormit toată noaptea, dar defapt era invers." ? Nimic... ai amestecat timpurile, ba povestesti din perspectiva ta , ba a reflexiei tale, dar ambele timpuri sunt in aceeasi propozitie. Nu este bine. Cel putin asta este parerea mea.

Restul trecem cu vederea.
Sper sa nu te deranjeze ceea ce ti-am spus dar asta este parerea mea.

Mult succes si sper sa ma surprinzi placut cu continuarea.

Merci pentru comentarii fetelor!

Capitolul 2


A doua zi ma trezesc in bratele blondului ce inca dormea. Il sarut scurt dupa care ma ridic somnoroasa din pat si intru in baie facandu-mi un dus. Ma imbrac intr-o camasa de-a tanarului si cobor in bucatarie incepand sa pregatesc micul-dejun. Cand mancarea e gata, incep sa aranjez masa. Dintr-o data, simt cum doua brate imi cuprind talia. Tremur la atingerea calda a barbatului si imi intorc capul spre el. Acesta nu mai sta pe ganduri si isi atinge buzele de ale mele. Ii raspund la sarut mii de fiori cuprinzandu-mi corpul. Il iubesc atat de mult. Nu imi pot imagina viata fara el.
-Neata, ai dormit bine? il intreb zambindu-i dulce.
-Mai bine ca niciodata! spune in timp ce se aseza la masa.

Dupa ce mancam, ne hotaram sa ne plimbam prin parc. Ma imbrac cu un tricou si o pereche de blugi ce le aveam acolo si am iesit din casa. Soarele auriu ne intampina cu caldura sa. E chiar o zi calduroasa. Il iau de mana pe baiat si incepem sa mergem agale pe strazile intortocheate furandu-ne din cand in cand si cate un sarut.
Dintr-o data, ma opresc si privesc in fata. La cativa metrii de noi, un barbat inalt cu parul roscat si ochii verzi tinea de mana o fata blonda. Il analizez mai bine, dupa care pe fata imi apare un zambet, iar cand acestia au ajuns langa noi, ii sar in brate baiatului.
-Gaara, ce ma bucur sa te vad! spun si il sarut pe obraz.
Da, Gaara. Cel mai bun prieten al meu de la gradinita. A fost, este si va fi cel pe care eu il consider fratele meu mai mare. Nu il mai vazusem de cativa ani deoarece plecase in Anglia la facultate.
Cu greu, ma desprind din imbratisare si il privesc zambitoare. Acesta imi raspunde la fel, dupa care da mana cu Shin ce era in dreapta mea.
Cat timp ei vorbesc, eu imi indrept privirea spre fata ce era cu el. Acesta purta o fusta scurta, pantofi cu toc exagerat de inalt dupa parerea mea si un tricou decoltat. Nu cred ca aveam mai mult de nouasprezece ani.
-Buna! Eu sunt Sakura, incantata! ma prezint zambindu-i prietenos.
Aceasta ma priveste cateva clipe dupa care zambeste -un zambet fals daca ma intrebi pe mine- si imi intinde mana.
-Ino. . . mmm, incantata! spune cu o voce plictisita. Dau mana cu ea dupa care imi indrept atentia spre cei doi.
-Haideti baieti! Mergem si noi la o cafenea, sau preferati sa vorbim aici? intreb incepand sa rad. Cei doi imi zambesc, blondul luandu-ma de mana, iar celalalt apucand-o de dupa gat pe blonda. Sincer, nu stiu ce a vazut la ea. Recunosc, e frumoasa, poate putin vulgara, dar frumoasa, insa. . . atitudinea ei lasa de dorit.

Intr-un timp relativ scurt ajungem intr-o cafenea si ne asezam la o masa mai retrasa comandandu-ne cate o cafea.
-Mi-a fost dor de tine, roscovanul meu! spun pe un ton copilaros dupa care incep sa rad. Stiam ca nu-i place sa-i spun asa.
-Si mie de tine piticanie, si mie! spune dupa care imi zambeste. Poti sa vii cu mine putin? Vreu sa iti spun ceva. Spune dupa o mica pauza.
Zambesc dupa care ma intorc spre Shin si ii spun unde ma duc. Acesta imi zambeste dupa care ma saruta.
Ma ridic de la masa mergand spre toaleta, Gaara fiind in spatele meu. Ma opresc langa usa baii si ma intorc spre roscat.
Acesta ma priveste cateva minute dupa care incepe sa se fastaceasca.
-Sakura. . . eu vreau sa iti spun ca. . . , dar n-am mai fost atenta la ce imi spune pentru ca din greseala imi intorc capul spre masa noastra si vad ceva ce ma socheaza. Iubitul meu se saruta cu Ino. Neputand sa ma stapanesc, lacrimile imi inunda ochii si in scurt timp incep sa curga pe obrajii mei ce devenisera palizi. Nu mai privesc acea scena si ies in fuga din restaurant uitandu-mi geanta acolo. Nu imi vine a cred ca facuse asta. Nu il credeam in stare de asa ceva. Nu ii pasase nicio clipa ca eu ii puteam vedea. Chiar nu ma iubea deloc?
Alerg din ce in ce mai repede pasi ducandu-ma spre casa mea. In cateva minute am ajuns. Ma duc in camera mea si ma trantesc pe pat. Lacrimile curg siroaie din ochii mei in timp ce suspine rasunau in toata camera.
Minteam imi e goala. Nu ma pot gandii la nimic. Ma tradase, isi batuse joc de mine si nu acceptam asta. Nimeni nu isi bate joc de mine, nimeni. Cu toate ca simt ca nu mai am putere, reusesc sa ma ridic si sa intru in baie. Imi dau cu apa pe fata dupa care ma privesc in oglinda.
-Nu-l voi ierta. Nu, niciodata! spun dand cu pumnul in faianta alba.
Oftez dupa care imi misc picioarele spre bucatarie. Ma asez pe un scaun si imi pun capul in maini. Lacrimile incep din nou sa curga. Nu vreau si nici nu pot sa le opresc.

Nu stiu cat timp trecuse de cand eu stateam acolo fara sa ma misc. Din cand in cand, cateva suspine perturbau linistea ce se lasase in camera.
Cateva zgomote ce veneau din hol ma trezesc din visare. Ma ridic cu greu de pe scaun si ies din bucatarie.
-Shin. . . soptesc mai mult pentru mine atunci cand vad cine intrase in apaprtamentul meu. Ce cauti aici? intreb pe o voce ragusita.
Blondul ma priveste cu parere de rau si se apropie incet de mine. Incerc sa plec, dar pur si simplu nu ma pot misca.
Ma ia in brate si imi mangaie parul. Cu forta pe care o mai am, il imping privindu-l nervoasa.
-Cum ai putut? De ce Shinsuke? Cu ce e ea mai buna ca mine? Abea ai cunoscut-o. De ce ai sarutat-o. . . de ce? ultimele cuvinte le-am soptit deoarece nu mai aveam putere. Cad in genunchi si incep sa plang in hohote. Nu mai suportam!
-Sakura. . . Nu a fost asa. Ea m-a sarutat. Trebuie sa ma crezi. Eu am respins-, dar se pare ca prea tarziu. spune si se aseaza langa mine.
Il credeam. Chiar daca constiindta imi spunea altceva, inima il credea, dar nu. Nu aveam sa-l iert. Nu asa de repede.
-Pleaca! spun in soapta cu privirea in pamant. Barbatul nu ma asculta si incearca sa se apropie de mine.
Inchid ochii tragand aer in piept.
-Pleaca am spus. Acum! zbier si ma ridic in picioare.
Se ridica in picioare si fara a mai spune ceva iese pe usa cu capul in pamant.
Imediat ce dispare din campul meu vizual ma prabusesc din nou pe podea izbucnind in plans. Ma durea ca faceam asta, dar acum nu mai era cale de intoarcere.

* * *

Sunetul enervant al telefonului ma trezeste din somn. Ma ridic in sezut si privesc pe fereastra. E inca noapte. Iau telefonul de pe noptiera si apas butonul rosu.
-Alo, da. Sunt Sakura Haruno. Da, eu sunt! spun si ma ridic din pat.
Dupa ce persoana de la celalat capat al firului termina de vorbit, telefonul imi cade din mana, iar eu ma prabusesc pe parchet.
-Nu, nu poate fi adevarat. Doamne, spune-mi ca nu e adevarat! Nu poate fi el. . .

Hmmm...:-? Acest capitol sa zicem ca a fost mai bun. Intalnirea cu Gaara a fost descris destul de bine, dar cred ac ai grabit putin momentul in care Sakura l-a zarit pe iubitul ei sarutandu-se cu Ino....Puteai sa decsrii mai mult sentimentele ei in acel moment si sa mai lungesti drumul spre casa...Incearca sa descrii mai mult pentru ca sunt sigura ca va iesi ceva ff frumos mai ales pentru ca drept dovada sta paragraful intalnirii cu Gaara pe care l-ai decsris plauct si armonios.
Astept cu nerbdare nextul...sunt sigura ca vom avea surprize

Capitolul 3

Ma simt ingrozitor! Nu pot sa cred ca mi se intampla asta. De cateva minute stau prabusita pe parchetul rece in timp ce lacrimile nu inceteaza sa-mi curga siroaie din ochii rosii si umflati. De ce el? De ce acum? E numai vina mea, doar a mea! Poate daca nu ma certam cu el nu se intampla asta.
Mii de ganduri imi strabat mintea si ma fac sa devin si mai confuza cu fiecare clipa ce trece.
Cu greu, ma ridic de pe podea si imi sterg lacrimile. Atunci cand realizez cu adevarat ca tot ce se intampla e adevarat si telefonul de mai devreme nu fusese o farsa, ies vijelios din apartament si urc in masina. Merg cu viteza, dar nu mai am rabdare. Trebuie sa-l vad, sa ma conving ca nu e nimic grav si sa-i spun cat de mult il iubesc si ca nu vreau sa ma paraseasca vreodata.
Intr-un sfert de ora, opresc in fata spitalului. Cobor grabita din automobil si intru in cladire. Nu pot spune in cuvinte disperarea pe care o simt.
Intreb o asistenta ce trece pe langa mine unde este salonul lui Shinsuke Asazuki, iar aceasta ma conduce spre acel loc. Cand sa deschid usa, cineva mi-o ia inainte, eu ciocnindu-ma de el. Imi ridic privirea vazand un barbat inalt ce nu cred ca avea mai mult de patruzeci de ani. Imi cer scuze si il intreb cum se simte blondul.
-Avand in vedere ce i s-a intamplat, e intr-o stare destul de buna. Nu suntem singuri, dar. . . sunt sanse sa ramana paralizat. spune si imi pune mana pe umar.
Cand aud ce-mi spune doctorul, fac ochii mari si il privesc pe cel din fata mea. Speram sa fie o gluma, dar de ce ar vrea un doctor sa glumeasca cu asa ceva. Era real! O realitate care imi zdrobeste inima si ma lasa fara vlaga.
Inchid pentru cateva secunde ochii si trag aer in piept. Ii deschid din nou si il intreb pe doctor daca pot intra sa-l vad.
-Desigur, dar sa nu-i spuneti ca ar putea sa ramana paralizat, i s-a putea agrava starea. spune, iar eu doar incuvintez din cap si intru in salon.
Era o camera destul de mare, culorile predominante fiind alb si albastru. In partea stanga, langa perete, se afla patul in care se odihnea un barbat palid, ce parea mai mult mort decat viu. Ma apropii sfoasa de el si ma asez pe un scaun ce era acolo.
Il apuc de mana dreapta si i-o mangai usor. Era rece, foarte rece! Oricat as fi vrut sa nu o fac, o lacrima sarata mi se scurge din ochiul drept si cade pe mana sa. Nu pot sa exprim in cuvinte durerea ce o simt in suflet. In mare parte, e vina mea, deoarece ma certasem cu el si practic, ne despartiseram, dar nu puteam sa trec cu vbederea faptul ca se sarutase cu Ino, desi, daca stau bine sa ma gandesc, el mi-a zis ca blonda l-a sarutat. Ar putea fi adevarat, doar eu am zis ca pare o tarfa.

Nu mai apuc sa-mi continui gandurile, deoarece in salon intra doua persoane. Parintii lui Shinsuke. Femeia e blonda cu ochii negri, scunduta, iar barbatul are parul castaniu si ochii albastri. Au in jur de patruzeci si cinci de ani, dar arata mult mai tineri.
Ma ridic de pe scaun si ii salut respectuos. Elizabeth ma priveste urat si se repede spre patul baiatului, iar William se apropie de mine si ma ia in brate.
-Imi pare rau scumpo! Stiu cat de mult il iubesti! imi spune cu o voce blanda.
Ii zimbesc slab si acesta se indeparteaza de mine ducandu-se la fiul sau. Spre deosebire de Elizabeth, care ma uraste, Will ma iubeste ca pe o fiica.
Simtindu-ma in plus acolo, ma scuz si ies din salon. Ma asez pe o banca din apropiere si imi rezm capul de perete.


In salon se aud doua voci strigand una la cealalta
-Doar ea e de vina pentru ceea ce i s-a intamplat fiului nostru! spune Elizabeth printre lacrimi.
-Nu,nu e doar vina ei, si el e de vina! El s-a sarutat cu fata aia !Tie ti-ar conveni sa ma sarut eu cu alta?!
-Nu, dar eu nu pot sa o iert! Nu dupa tot ce i-a facut fiului meu!
Aud tot ce se vorbeste in salon si simt cum inima mi se rupe si o mie de ace imi strapung corpul. Incep sa transpir si fara sa-mi dau seama raman fara aer si ma prabusesc la pamant.Nu pot sa cred! Eu nu i-as face rau niciodata. Il iubesc! Cum pot ei sa spuna asa ceva?Nici macar nu ma cunosc! Poate ca e si vina mea, dar partial e vina lui! Nu trebuia sa o lase pe Ino sa il sarute.

Un doctor trecu pe langa mine si ma ajuta sa ma ridic.
-Esti bine? ma intreaba in timp ce ma priveste ingrijorat.
-D-da,cred!spun eu printre suspine.
-Mai bine mergi acasa,ai nevoie sa te odihnesti! imi spune zambind.
-C-cred ca aveti dreptate.spun eu balbaindu-ma.Ma ridic si merg spre iesire.
Afara il vad pe Garra.Alerg spre el si il imbratisez fara sa scot vreun cuvant.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba Garra in timp ce ma strange in brate si ma mangaie pe par.
-A fost ranit grav si asta din cauza mea!ii spun eu printre suspine si il strang si mai tare in brate.
-Cine a fost ranit grav?ma intreaba comfuz si ma indeparteaza putin de el incant sa ma poate privii in ochi.
-Shin! Pentru ca m-am despartit de el.
Acesta nu imi mai pune intrebari si ne urcam in masina sa. Pe drum, niciunul nu am scos nicio vorba. Nu ma simteam in stare sa vorbesc si cred ca el si-a dat seama de asta.
Ajungem in fata blocului destul de repede dupa parerea mea. Imi iau la revedere de la roscat si ies din masina.
Ajunsa in apartament, imi fac un dus dupa care ma intind pe pat. Intunericul din jur ma inspaimanta intr-un fel. Ma simt asa de singura. Mi-as dori ca Shin sa fie langa mkine si sa ma tina in brate, dar din pacate acest lucru nu se poate intampla asa ca adorm cu speranta ca barbatul se va face bine cat in curand.

Well trec si eu pe aici. Ai descris mult mai bine...ne-ai lasat sa vedem mai clar ceea ce se petrece in sufletul fetei...Chiar imi pare rau pt ea si sunt ff curioasa ce se va mai intampla...Ce pot sa spun? Tine-o tot asa, descrie cat mai mult si uimeste-ne...De-abia astept nextul. Spor la scris

Foarte frumos ! Desi trebuie sa recunosc ca atunci cand am vazut titlul, eu ma gandeam la cu totul altceva. Descrii superb, mai ales sentimentele...pot spune ca am simtit doar citind. Tione-o tot asa, abia astept sa vad (citesc) ce-o sa se intample
Spor la scris !